Înțelegerea când și cum își dezvoltă bebelușii sentimentul de sine este un domeniu fascinant al psihologiei copilului. Conștiința de sine, înțelegerea că cineva există ca individ separat de ceilalți, începe să apară în copilărie și continuă să se dezvolte de-a lungul copilăriei. Recunoașterea acestor indicatori timpurii permite părinților și îngrijitorilor să susțină creșterea cognitivă și emoțională a copilului lor. Acest articol explorează principalele repere și comportamente care semnalează dezvoltarea conștientizării de sine la copilul tău.
Testul Rouge și Autorecunoașterea
Un experiment clasic de evaluare a conștientizării de sine este testul roșu. Aceasta implică plasarea unei pate de roșu (sau orice semn vizibil) pe fața unui copil fără ca acesta să știe. Apoi copilul este așezat în fața unei oglinzi. Dacă copilul își atinge propria față, încercând să îndepărteze semnul, sugerează că recunoaște reflectarea ca pe ei înșiși. Acest lucru apare de obicei în jurul vârstei de 18 luni.
Înainte de această vârstă, bebelușii pot trata pur și simplu reflexia ca pe un alt copil. S-ar putea să zâmbească, să bolborosească sau chiar să întindă mâna pentru a-l atinge pe „celălalt” copil din oglindă. Acest comportament indică interes social, dar nu neapărat auto-recunoaștere.
Succesul testului roșu este o piatră de hotar semnificativă. Demonstrează un salt cognitiv în înțelegerea propriei forme fizice.
Utilizarea pronumelor: „Eu” și „Meu”
Modul în care un copil folosește pronumele poate indica, de asemenea, dezvoltarea conștiinței de sine. În perioada în care încep să treacă testul de roșu, copiii încep să folosească „eu” și „al meu” pentru a se referi la ei înșiși și la bunurile lor. Această schimbare lingvistică este un pas semnificativ.
Inițial, copiii s-ar putea referi la ei înșiși prin numele lor. De exemplu, un copil ar putea spune: „Lily vrea jucăria”. Trecerea la utilizarea „eu” sau „eu” demonstrează o înțelegere a ei înșiși ca individ distinct.
În mod similar, pronumele posesiv „al meu” reflectă un sentiment de proprietate și separare. Acesta arată că înțeleg conceptul de apartenență și propria identitate în raport cu obiectele.
Înțelegerea emoțiilor și a empatiei
Pe măsură ce conștientizarea de sine crește, bebelușii încep să-și înțeleagă propriile emoții și, ulterior, emoțiile celorlalți. Această empatie în creștere este un indicator cheie al dezvoltării sociale și emoționale. Observarea modului în care un copil răspunde la sentimentele celorlalți oferă perspective asupra înțelegerii lor de sine.
De exemplu, un bebeluș care mângâie un alt copil care plânge demonstrează empatie. Acest lucru sugerează că pot recunoaște și se pot raporta la suferința celuilalt copil. Acest lucru necesită un anumit nivel de conștientizare de sine pentru a distinge propriile sentimente de altele.
De asemenea, bebelușii încep să prezinte o gamă mai largă de expresii emoționale. Ei pot arăta mai clar bucuria, tristețea, furia și frustrarea. Această complexitate emoțională reflectă o înțelegere mai profundă a stărilor lor interne.
Imitație și joc de rol
Imitația este un aspect fundamental al învățării și dezvoltării. Pe măsură ce bebelușii devin mai conștienți de sine, comportamentele lor imitative devin mai sofisticate. Ei încep să mimeze nu doar acțiunile, ci și rolurile și comportamentele pe care le observă la alții. Acest lucru este strâns legat de înțelegerea de sine.
De exemplu, un copil mic s-ar putea pretinde că gătește cina ca părintele lor sau că vorbește la un telefon de jucărie, așa cum a văzut un adult făcând. Acest joc de rol înseamnă că interiorizează și înțeleg diferite roluri și identități.
Prin imitație, bebelușii explorează și își definesc propriul sentiment de sine. Ei experimentează diferite moduri de a fi și de a-și înțelege locul în lume. Aceasta este o parte esențială a dezvoltării unui sentiment puternic de identitate.
Permanența obiectului și auto-continuitatea
Permanența obiectului, înțelegerea faptului că obiectele continuă să existe chiar și atunci când nu sunt vizibile, este un precursor al conștientizării de sine. Se dezvoltă mai devreme decât recunoașterea de sine, dar este esențială pentru înțelegerea sinelui ca o entitate continuă. Această înțelegere este crucială pentru formarea unui sentiment stabil de sine.
Când un bebeluș înțelege că o jucărie încă există chiar și atunci când este ascunsă sub o pătură, el dezvoltă fundația cognitivă pentru a înțelege că și ei continuă să existe de-a lungul timpului. Acest concept de auto-continuitate este esențial pentru dezvoltarea unei identități coezive.
Fără permanența obiectului, ar fi dificil de înțeles ideea unui eu consistent. Abilitatea de a-și aminti experiențele trecute și de a le anticipa pe cele viitoare se bazează pe această înțelegere fundamentală a existenței continue.
Răspunzând la numele lor
Unul dintre primele semne ale dezvoltării conștiinței de sine este capacitatea bebelușului de a-și recunoaște și de a răspunde la propriul nume. Acest lucru apare de obicei în jurul vârstei de 6 până la 9 luni. Arată că încep să asocieze un anumit sunet cu propria identitate.
Când un bebeluș își întoarce capul în mod constant sau face contact vizual atunci când este numit numele, indică faptul că înțeleg că numele se referă la el. Acesta este un pas crucial în dezvoltarea sentimentului de sine.
Părinții pot încuraja acest lucru folosind frecvent numele copilului într-un mod pozitiv și captivant. Acest lucru îl ajută pe bebeluș să-și asocieze numele cu interacțiuni pozitive și să construiască o conexiune mai puternică cu propria identitate.
Înțelegerea spațiului personal
Dezvoltarea conștiinței de sine implică și înțelegerea conceptului de spațiu personal. Pe măsură ce bebelușii cresc, ei încep să înțeleagă limitele propriului lor corp și spațiul pe care îl ocupă. Această înțelegere este esențială pentru interacțiunea cu lumea din jurul lor.
De exemplu, un copil mic ar putea rezista să fie atins sau mutat fără consimțământul său. Acest lucru indică faptul că sunt conștienți de propriul lor corp și de spațiul pe care îl ocupă și că au dreptul de a-l controla. Acesta este un semn de creștere a autonomiei și a conștiinței de sine.
Părinții pot sprijini această dezvoltare respectând spațiul personal al copilului și cerând permisiunea înainte de a-l atinge sau de a-l muta. Acest lucru îl ajută pe copil să dezvolte un sentiment de proprietate asupra propriului corp și spațiu.
Întrebări frecvente
Când se dezvoltă de obicei conștiința de sine la bebeluși?
Conștiința de sine începe să apară treptat în copilărie, cu repere semnificative care apar în jurul vârstei de 18 luni. Testul roșu este adesea folosit pentru a evalua auto-recunoașterea în această etapă.
Ce este testul roșu și cum indică conștientizarea de sine?
Testul de ruj presupune plasarea unei pate de ruj pe fața unui copil și observarea reacției acestuia în fața unei oglinzi. Dacă copilul își atinge propria față pentru a elimina semnul, sugerează că recunoaște reflecția ca ei înșiși, indicând conștientizarea de sine.
Cum se leagă dezvoltarea limbajului cu conștientizarea de sine la bebeluși?
Folosirea pronumelor precum „eu” și „al meu” indică o înțelegere tot mai mare a sinelui ca individ distinct. Această schimbare lingvistică coincide adesea cu alți indicatori ai conștientizării de sine.
Ce rol joacă empatia în dezvoltarea conștiinței de sine?
Empatia, capacitatea de a înțelege și împărtăși sentimentele celorlalți, este strâns legată de conștientizarea de sine. Recunoașterea și răspunsul la emoțiile celorlalți necesită înțelegerea propriei stări emoționale și distincția ei față de ceilalți.
Cum pot părinții să susțină dezvoltarea conștiinței de sine la copiii lor?
Părinții pot sprijini conștientizarea de sine prin utilizarea frecventă a numelui bebelușului, încurajând imitația și jocul de rol, respectându-le spațiul personal și încurajând exprimarea și înțelegerea emoțională.
